Spune-mi la ce te gândești, ca să-ți spun ce creezi!

Tu ești creator/oare. Sigur ai mai auzit asta. Poate prin webinarii, podcasturi sau chiar cărți. Ideea că îți poți crea viața prin propriile gânduri nu e chiar atât de nouă. De fapt, e veche ca și omul. Și nu e science-fiction, cum ar tinde unii să creadă. E realitate.

Unul dintre oamenii la care am auzit această idee este Marius Simion. L-am ascultat în cadrul Summitului despre Procrastinare 2020, pentru că mă interesează să aflu cum pot crea ceea ce vreau în viață și nu ceea ce nu vreau. De creat, oricum creez. Ca și tine. Nu ar fi fain să creăm ceea ce ne dorim?

Tu ce zici? 🙂 

Marius a afirmat ceva la un moment dat. Ceva ce mi-a captat atenția: ”Cu cât te gândești mai mult la un lucru și ți-l detaliezi în minte, cu atât mintea îl ia ca și scop, obiectiv.”

Interesant, nu?

Adică, dacă tu te gândești că ești lipsit/ă de valoare, că nu poți, că mereu greșești, că ești incapabil/ă să înveți o limbă străină sau să dai 5 kg jos, ghici ce va face mintea ta?

Acest instrument magnific va lua toate resursele pe care le ai și le va direcționa spre a crea ceea ce tu gândești zilnic. Poate scopul tău, de exemplu, este să te trezești cu o oră mai devreme ca de obicei pentru a alerga.

Și începi să gândești despre asta: ”sigur nu am să pot”; ”este greu”; ”îmi va fi atât de somn”; ”voi fi obosit/ă dimineața dacă mă trezesc mai devreme”; ”dacă nu voi reuși?”. Și lista cu asemenea argumente contra poate fi lungă. Azi așa, mâine așa, tot repetând aceeași ”placă” zi de zi, săptămână după săptămână, nu e greu de dedus ce se va întâmpla.

Există și o poveste drăguță care exprimă foarte bine ideea aceasta de creator prin gânduri. Marius amintește de ea în Summit. Și dacă încă nu l-ai ascultat pe acest om fain și cald, te invit să o faci. Cică era odată un om care, în drum spre servici, în tramvai, se gândea la viața lui: ”Ce viață nașpa am. Ce copii neascultători am. Ce nevastă critică am, ce rea e.” În spatele lui stătea îngerul său păzitor care nota tot ce spunea omul nostru: ”viață nasoală, copii nesimțiți, soție critică. Despre asta gândești și crezi că ai, asta vei avea.”

Povestea e comică. În parte, măcar. Însă exprimă un adevăr cu care tu nu ești obișnuit/ă. Anume că propriile tale gânduri fie te ajută în direcția dorită, fie nu. Mintea ta, acest instrument magnific, te ajută să îți creezi realitatea, să-ți atingi scopurile și obiectivele. Sau nu.

Cum gândești despre acestea va trasa direcția propriilor acțiuni. ”Nu pot face asta” sau ”sigur nu voi reuși” va determina un anumit set de acțiuni. La fel ”am încredere că mă voi trezi mai devreme” sau ”știu că pot face asta”, va trasa alt set de acțiuni.

Intuiești direcția?

Poate ar trebui să observi de câte ori te gândești zilnic la ceea ce îți dorești și de câte ori la ce nu îți dorești? Te gândești la limitele pe care le ai? La frici sau defecte? Sau la calitățile tale și abilități? Și după ce faci bilanțul la finalul unei zile sau săptămâni, vei afla astfel unde se duce energia ta: spre probleme sau spre soluții.

Vestea bună e că tu te poți antrena în asta; în a-ți direcționa atenția spre soluții, spre ceea ce vrei să creezi. Și o poți face folosindu-te de unul dintre cele mai puternice instrumente ale tale: gândul.

Tu ești creator/oare. Vrei, nu vrei, oricum creezi. Așa-i că ar fi minunat să creezi acele lucruri pe care le dorești și sunt importante pentru tine?

Eu zic că da. Dar tu decizi.

Cu fiecare gând pe care îl ai.