Cum faci să schimbi un obicei!

Știi cum e să vrei să schimbi ceva în viața ta și nu îți iese? Să îți propui, chiar cu entuziasm și hotărâre, dar să revii, după un timp, la vechiul comportament sau obicei? Oare de ce nu ai reușit?

În primul rând, vreau să-ți spun că e ok. Nu ești singurul/singura care nu e reușit să facă acele schimbări pe care și le dorește.

În al doilea rând, poate modul în care ai dorit să faci schimbarea nu era chiar cel potrivit pentru tine. Te-ai gândit la asta înainte să renunți sau să te condamni că nu ești capabil/ă?

Pentru că modul în care faci schimbarea chiar contează. Și asta am auzit-o la Petre Nepot. El afirmă că orice schimbare pe care tu o vrei în viața ta, o faci treptat. Adică, pas cu pas. Știu. E o provocare. Noi care vrem ca totul să se întâmple aici și acum, dacă se poate, nu-i așa? Să pocnim din degete și voilà! Dorință împlinită. Păi, unde ar mai fi toată distracția? 🙂

Ascultându-l pe Petre, mi-am dat seama cât de mare dreptate are. Și cât e de simplă metoda sa. Dar, așa simplă cum e, tot va trebui să o pui în practică.

Despre ce este vorba?

Despre a ”pune în câmpul atențional ceea ce vrei să faci”. Sună interesant, nu crezi? Câmp atențional. Adică, ceea ce tu vrei să schimbi să fie cât mai aproape de tine, ca să poți vedea. Vrei să înveți o limbă străină? Poți pune un citat pe telefon în franceză, de exemplu și, de fiecare dată când deschizi telefonul, vezi citatul și îți aduci aminte de obiectivul propus. Sau îți pui pe birou un curs sau o carte scrisă în acea limbă. Ori un post-it colorat lipit de calculator. Ce spui de o aplicație care să te ajute în acest sens și de un mic reminder pe telefon?

”Bombardează-te singur cu informații” , recomandă Petre. Exemplele de mai sus sunt doar câteva variante. Sigur vei găsi și tu multe altele la fel de eficiente și pot spune, creative. Important pentru tine este să faci schimbarea în pași cât mai mici, tocmai pentru a-ți obișnui mintea cu noul introdus.

Un exemplu, ca să ai mai multă claritate în ceea ce înseamnă pași mici, ar fi cel în care am reușit, după luni de zile, să am ordine în camera de lucru. Uneori făceam ”ca la carte”, dar mai mult în weekend. În restul săptămânii lăsam cănile de cafea și ceai pe birou. Hainele tronau pe fotoliu. Cărți, nu mai zic: unele peste altele și ceva sticle de plastic. Numai ordine nu era.

Dorința asta de a crea o anumită armonie în habitatul personal s-a născut ca răspuns la o stare de disconfort puternic care a apărut în timp. Și, pentru că am început de vreo doi ani să-mi pun în ordine viața, gândurile și lumea emoțională, s-a născut și dorința de a da o atenție mai mare locului în care stau.

Disconfortul a ajuns la un asemenea nivel încât m-a determinat să vreau să schimb peisajul. Practic, haosul acela începea să nu mai reflecte interiorul. Să știi că așa mi-am dat seama, printre altele, că lucrurile din mine chiar încep să se schimbe. Chiar dacă foarte, foarte ușor.

Deci, am început cu o cană. Azi una. Peste o săptămână două. Între timp puneam și articolele vestimentare la loc. Cât despre cărți, am început să le acord un respect mai mare și acum stau la linie în bibliotecă. Îmi pusesem, la un moment dat, și un cartonaș alb, pe birou, pe care scria ”fă ordine!”.

Mi-am dat seama, în timp, că ceea ce căutam eu și îmi oferea ordinea era un anumit sentiment de control, dar și de confort.

Mă simt bine în ordine. Și am observat că armonia asta, a lucrurilor puse la locul lor, îmi creează și o stare de mulțumire. Și mi se pare atât de natural să fie așa. Dar, cum îți spuneam, nu m-aș simțit în acest mod dacă nu aș fi dat atenție vieții mele interioare și nu aș fi început să fac ”ordine” aici.

Acum nu mai am acel cartonaș cu ”fă ordine”. Știu cum vreau să mă simt acasă. Bine. Confortabil. Mulțumită. Și ordinea îmi oferă asta. Că a durat până să am ordine 7 zile pe săptămână, este adevărat. Dar, am reușit să fac să fie.

Dacă pot eu, poți și tu. Că e vorba de a face ordine, de a face sport, de a învăța ceva nou, se poate. Chiar te invit să îl asculți pe Petre. Explică atât de fain, încât nu ai cum să nu îl îndrăgești pe acest om sau să nu ți se aprindă vreun beculeț; oricât de mic. 🙂

Știu că vrei și tu să faci schimbări. Una măcar și tot e. Ești om. E normal să vrei schimbare și transformare. Vreau să îți las una dintre ideile care mi-au rămas întipărite în minte și sper să te inspire în a face ceea ce contează pentru tine.

”Pune în câmpul atențional ceea ce vrei să faci”. (Petre Nepot)